Cu cel puţin 25 000 de ani în urmă în epoca de piatră, oamenii purtau la gat şiraguri alcătuite din dinţi de animale, cochilii de melci, vertebre de peşte, oase, perle, chihlimbar. Obiectele de podoabă din metal de diferite forme apar in epoca bronzului, cand incepe prelucrarea metalelor, ulterior apar obiecte din sticla. Sticla a existat in stare naturala de la inceputurile lumii, cand anumite tipuri de roci s-au topit ca urmare a temperaturilor ridicate rezultate din eruptii vulcanice, urmate de racirea si solidificarea rapida a acestora. Primele obiecte din sticla realizate de om, in special bile opace de sticla, dateaza, se pare, din anul 3500 i.Hr., fiind gasite asemenea obiecte in Egipt si estul Mesopotamiei. Ele erau folosite pentru confectionarea margelelor.Abia în secolul XX apar obiecte de podoabă din material plastic.De-a lungul timpului, podoabele au avut diferite functii. La inceput, oamenii le purtau considerau ca acestea au functie apotropaica, credeau ca ii apara de rele, ca la aduc noroc si belsug. Apoi, podoabele au devenit simbolul apartenentei la un grup, trib, familie, clasa sociala. Pana in zilele noastre aceste roluri au evoluat sau s-au estompat; azi, primul rol care ne vine in minte este acela de infrumusetare. Functia estetica este cea care a rezistat cel mai bine trecerii mileniilor
Povestea margelelor
A fost odata un tanar pe nume Marg. Intr-o zi cand se plimba prin regat, a trecut prin fata palatului imparatului. La o fereastra a vazut o fata. S-a indragostit pe loc de ea fara sa stie cine e. In zilele urmatoare a trecut din nou prin fata palatului in speranta ca o va revedea pe cea care ii furase inima. Si asa s-a si intamplat. Ba chiar si fata se uita la el cu acelasi interes. Marg s-a hoatarit atunci sa isi ia inima in dinti si sa intre in curtea palatului. A intrat si a ajuns sub fereastra fetei care se uita la el si ii zambea. Din pacate insa, imparatul tocmai trecea pe acolo si vazandu-l, a pus imediat gardienii sa il intemniteze. Marg a stat in temnita trei zile pana cand imparatul a hotarat care ii va fi destinul. Pentru ca a indraznit sa se uite la fata lui, regele a chemat-o pe sora lui vrajitoarea sa il pedepseasca cum se cuvine pe Marg. Vrajitoarea, sfautita de imparat, l-a transformat pr Marg in nisip pentru a ramane imprastiat si spulberat de vant si pentru a nu mai putea niciodata sa se incumete sa o priveasca pe fata; tot ce mai putea face era ca noaptea sa poata vorbi. Norocul lui era sa gaseasca pe cineva care sa il poata ajuta. In cele din urma a ajuns in atelierul unui mester sticlar. Noaptea a inceput sa vorbeasca. Mesterul s-a speriat la inceput, dar apoi a inceput sa asculte cu atentie ce ii spunea vocea care venea dinspre gramada de nisip. Au gasit impreuna solutia. Mesterul l-a transformat in granule de sticla, in margele pe care le-a adunat in sirag. In ziua urmatoare mesterul a mers la palat cu siragul, oferindu-l imparatului in semn de respect. Imparatul, impresionat de frumusetea acelor nemeivazute picaturi de sticla a poruncit ca siragul de margele sa fie pus la gatul fetei. Astfel tanarul-nisip a ajuns din nou alaturi de fata pe care o placea.